Eată Eu (Isus) stau la uşă şi bat…

Isus nu sfărîmă zăvorul:
El bate însă-n cet şi blînd,
Dar tu deschizi, nu Salvatorul.

Odatî însă-n viaţa mea
Isus băga prin uşă mîna,
Mi-a zis:Eu totuşi pot intra
Caci Eu sunt Domnul,tu ţărînă.

Dar n-a intrat Şe-am plîns cu-amar
Nenţelegînd dece nu vine,
El însă n-a vurut ca un tîlhar
Să tragă ferul pus de mine…

Cînd i-am deschis,era tîrziu.
El despăru-n umbra serii,
Orasu-ntreg era pustiu.
Şi m-au lovit pe drum străjerii.

Abea în zori ne-am întîlnit
În Gheţimani, pe o carare…
El ,cel nemărginit,
Iar eu … ţărînă cu zăvoare…

O,frate drag ,Isus e blînd,
El stă la uşa ta şi bate.
El poate so sfărîme-oricînd .
Dar Dragostea din El… Nu poate!

    Dumnezeu bate azi
    la uşa fiecărui din noi ,
    Dar noi alegem:
    Să-I deschidem sau să nu-I deschidem!
    Eu, deschid!
    Ce faci Tu???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: