Dragostea de mamă

n

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează?.
Dar chear dacă l-ar uita,totuşi eu nu te voi uita cu nici un chip.
(Is.49,15)

O femeie locuia cu micuţa ei fiică Margareta într-un cartier stuat la marginea unui oraş.Nu mai avea pe nimeni – tatăl fetiţei murise înaintea naşterii ei şi,cînd se ducea la peaţă,sărmana mamă era nevoită s-o lase singură acasă.O făcea desigur calcându-şi pe inimă când nu avea altă ieşire.

Odată mama avea de făcut nişte cumpărături urgente.Îşi îmbăi odrasla şi-i dădu de mîncat,apoi o culcă în pătuc.Fetiţa adormi.
Femeia ieşi tiptil şi dădu fuga la magazin,spre a se întoarce mai curând acasă.În odae,pe masă,rămăsesi lampa aprinsă.În graba plecării mama uitase s-o stingă,ear în casă,afară de Margareta,nu mai era decât pisica.
Tot jucându-se ,pisica sări deodată drept pe masă,atinse cu lăbuţa lampa aprinsă care se răsturnă şi căzu jos.Petrolul se vărsă pe podea şi luă foc.În odae izbucni un incendiu.Întreaga locuinţă se aprinse dintr-odată.Fereastra bucătariei plesni în ţândări şi fumul năvăli in stradă.Un trecător chemă ponpieri,dar focul se inteţea din ce în ce.Locatarii dădură buzna în stradă,uitând de fetiţă.Deodată răsună un ţipăt şi mulţimea văzu o femeie care-şi croi drum printre oameni şi se năpusti în casa cuprinsă de flăcări.
„Fetiţa mea!!Fetiţa mea!! – strigă femeia. – A rămas acolo sus în pătucul ei!”
Ponpierii ăncercă să o oprească,spunîndu-i că e prea târziu şi nimeni nu putea scape viaţă dintr-un aseminea pârjol.

„Lăsaţi-mă! Lăsaţi-mă!” – strigă biata mamă şi zmulgându-se din mâinile pompierilor,dispăru în flăcări…
Mulţimea încremeni de groază.
Mama urcă în fugă dreptele pe jumătate arse,întră în locuinţa ei şi se repezi în odăiţa fetiţei.În mujlocul fumului şi vâlvătăilor fetiţa rămăsese ca prin minune întreagă şi nevătămată.Mama o înveli pînă peste cap cu plapoma şi apucă să coboare cu ea scările,care se prăbuşiră imedeat la spatele ei.Casa se nărui la rândul ei şi când femeia apăru în stradă,nimeni nu-i venea să-şi creadă ochilor.În neţărmurita ei bucurie mama nu simţea câtuşi de puţin durerea arsurilor.
O,dragoste de mamă,există oare ceva mai presus de tine??
Da,există.Iubirea lui Dumnezeu e mai presus decât iubirea de mamă.
El şi-a dat Fiul,ca să ne izbăvească pe noi de focul veşnic,de moartea veşnică,care-i aşteaptă pe toţi acei ce nu vor primi mântuirea prin Fiul lui Dumnezeu.

Drag prieten,nu izgoni dragostea lui Dumnezeu ,lasăl pe El ca să te scoată din flăcările eadului si să-ţi vindice arsurile păcatului.
Dumnezeu doreşte chear acum ca sa-ţi sară in ajutor…
Tu strigăl!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: